Sunt al meu sau sunt al tău?

În ultimii ani de zile am experimentat diferite forme de iubire; am trecut prin iubire, cu toate că e un termen general și larg, învățând multe lucruri despre mine, în primul rând!

Pe lângă amintirile frumoase și pe lângă toate lucrurile făcute împreună cu oamenii pe care i-am iubit în trecut, am rămas cu niște lucruri la fel de valoroase care m-au ajutat să mă înțeleg pe mine mai bine! Am înțeles de ce am fost o persoană geloasă și de ce nu mai vreau să fiu în viitor, am înțeles de ce mi-era frică de abandon, am înțeles ce NU înseamnă iubire dar cel mai important am înțeles că anumite lucruri trebuie să ni le oferim noi, să nu le așteptăm de la partenerul nostru și să nu avem pretenția ca partenerul nostru să-și asume responsabilitatea fericirii noastre în totalitate!

Dincolo de toate acestea, m-am tot gândit dacă există cu adevărat monogamie, fiind mereu o problemă cu care m-am întâlnit în trecut. După ce m-am uitat la diferite documentare și am citit zeci de cărți care ating acest subiect, concluzia mea este că nu există de fapt, în totalitate exact așa cu ne-o imaginăm noi;  desigur aici putem să vorbim despre o monogamie sexuală, fizică, sau despre una la nivel mental, sau o combinație dintre cele două, e mult mai stufoasă această problemă însă am ales sa vorbesc puțin despre ea. Așadar, cred că monogamia este mai degrabă o convenție și o nevoie de a avea o siguranță în haos.

Aici îmi amintesc de vorba mamei mele:

Dacă te uiți în cartea cu rețete, nu înseamnă că și mănânci!

Am ajuns să cred cumva că toată treaba asta cu monogamia vine de fapt dintr-o nevoie de proprietate, de a poseda – bazată pe un istoric social care încurajează și promovează această idee cu argumente solide, de altfel! Nu încerc să spun este că este o formă de a iubi greșită, ci mai degrabă grea și aproape irealizabilă, având în vedere că peste 90 % dintre cuplurile pe care eu le cunosc s-au înșelat cel puțin odată, sau sunt pe punctul de a se despărții din aceeași problemă. Cu toate acestea, cred că se poate să instaurezi o relație bazată pe monogamie sexuală, cel puțin, care să și funcționeze; cu toate că nu este un lucru pe care eu îl consider 100% firesc, având în vedere trecutul nostru ca specie, dar care să funcționeze foarte bine fiind un mod de a iubi asumat de la începutul relației!

Pe de altă parte, nu aș putea să am o relație nici în termenii a ceea ce numim noi în zilele noastre „open relationship”; mi se pare aproape imposibil să ai mereu o stare de „negoț” în ceea ce-l privește pe partenerul tău. Și de aici întrebarea: Este al meu/a mea sau nu este al meu/a mea?

Cred cumva că adevărul este la mijloc și că nici-o extremitate nu e funcțională în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă ar trebui să vedem care sunt problemele reale care survin din aceste tipuri de relații și să le înțelegem iar apoi să alegem forma care ni se potrivește cel mai bine în funcție de tiparul nostru comportamental, de stilurile de atașament, dorințe și planuri dar mai ales în funcție de ceea ce suntem noi ca oameni cu adevărat după ce ajungem să ne cunoaștem trecutul și să înțelegem de unde venim și cu ce venim! Am găsit un text care vorbește foarte bine despre acest lucru, iar în încheiere cred că este cea mai bună concluzie pe care o pot aduce:

Nu este deloc grav că, … apar frecvent în noi gelozii, atașamente, posesivități, invidii. Grav este că le validăm deși presupun nesimțire, incorectitudine, lașitate, perversitate. Toate duse la extrem. [….]pe cei de lângă noi suntem tentați să-i dominăm, controlăm, posedăm. Când recunoaștem cât de mult înseamnă să fie în viața noastră respectul pentru libertatea lor, recunoștința pentru ce ne-au oferit, onestitatea față de ei, și corectitudinea față de interesele lor vor apărea imediat. Inconștiența face ca, cu cât îi simțim mai importanți pentru noi pe cei apropiați, cu atât mai mult vrem să-i privăm de libertate. Stați o clipă și conștientizați cât de perfid este acest comportament. Adica cu cât ne oferă cineva mai mult, cu atât vrem să-i luăm tot inclusiv șansa de a primi și el ce are nevoie. – Cristian Popan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.