Pasiune și dorință. Drumul spre artă.

M-am tot gândit în ultima vreme că sunt foarte puțini artiști în România care își spun of-urile, gândurile și se deschid în fața publicului larg. Eu vreau să fiu unul dintre artiștii care au puterea să spună cu voce tare ceea ce îi nemulțumește sau îi prea mulțumește! Aceasta este motivația din spatele acestei noi secțiuni de pe site-ul meu: #Personal. Voi încerca să postez în fiecare lună, cel puțin un articol despre experiențele mele, despre plăcerile sau neplăcerile vieții mele de artist și om oarecare, deopotrivă! Subiectul pe care îl voi aborda astăzi este legat de alegerile mele în ceea ce privește muzica mea și munca în lumea teatrului.

…am înțeles că atunci când o să ți se închidă o ușă în nas, sunt mereu altele care ți se deschid.

Pasiunile mele cele mai mari sunt muzica și teatrul. Însă, mai am și câteva pasiuni mai mici pe care le concretizez din când în când, de exemplu îmi place foarte mult să gătesc. Povestea cu teatru a început de când eram mic; îmi aduc aminte că mama mi-a cumpărat niște mascote pentru teatru de păpuși și am început să fac spectacole de teatru pentru vecinii mei de pe stradă. Mai apoi am descoperit muzica și am descoperit că știu să cânt și am început să combin spectacolele de teatru cu spectacole în care și cântam, iar vecinele mele mai în vârstă și prietenii mei de pe stradă erau în delir, la propriu. Se bucurau foarte tare când faceam asta, și în fiecare weekend, părinții mei știau deja că curtea lor va fi plină- pentru că urma  seria mea de spectacole. Dacă e să vorbim de gătit pot spune că am început să gătesc în momentul în care m-am mutat singur la Cluj-Napoca și am fost nevoit să-mi fac singur de mâncare. Inițial îmi găteam doar din necesitate iar mai apoi, având în vedere că mama mea știe să gătească foarte bine și se pricepe la aranjatul mâncării în farfurie, am început să fac o mică artă și din asta. Și uite așa am ajuns să-mi chem prietenii la mine în fiecare weekend și în adolescență, dar și mai târziu, însă nu pentru spectacole ci pentru o cină super elaborată!

Teatrul m-a ajutat să ajung să mă cunosc mai bine pe mine, să-mi cunosc prioritățile, dar în același timp să înțeleg și cum funcționează omul în general. Lumea teatrului este o lumă nebună, cumva, tocmai pentru că jonglează cu sentimentele tale și cu stările tale, dar este și singura artă atât de complexă care te face să ajungi la tine! Prin prisma spectacolelor în care am jucat ca și actor, am ajuns să înțeleg lucruri despre personalitatea mea care mai apoi m-au ajutat în propria mea dezvoltare. Dacă vorbim de muzică, pot spune că aici lucrurile stau puțin mai complicat; lumea Muzicii a fost mereu ca și o jungla pentru mine, deoarece această lume te face mereu să te reinventez și să aduci ceva nou; am încercat diferite stiluri muzicale și diferite abordări de imagine însă aproape de fiecare dată toate ușile mi s-au închis în nas pe simpla idee că nu am destui bani de scos din buzunar sau pentru simplul fapt că nu contează cât talent am ci contează cât de mulți bani am de oferit. Fapt care a devenit frustrant pentru mine, însă am înțeles că atunci când o să ți se închidă o ușă în nas, sunt mereu altele care ți se deschid. Și uite-ma aici încercând în continuare, până când voi reușii! Mă rog, subiectul acesta despre industria muzicală îl vom dezbate în alt articol.

Ei bine, așa a început totul – ca printr-o joacă; care a ajuns să fie ulterior propriul meu job. În ultimii zece ani am experimentat diferite stiluri muzicale, de la POP la R&B sau Electronic, însă, abia acum pot spune că mi-am găsit propriul stil muzical. Nu cred în perfecțiune, în ideea de artist care își începe cariera în muzică știind deja care este stilul său, imaginea care îl avantajează și așa mai departe. Nu ai cum să descoperi toate lucrurile acestea decât dacă experimentezi cam tot ceea ce are lumea asta de oferit. Din acest motiv, am ales ca toate piesele mele experimentale să rămână, să fie toate cuprinse pe un Cd de colecție prin prisma  căruia, atât eu cât și publicul să îmi vadă evoluția ca artist. Urmează proiecte noi, la care am lucrat cu mare drag și dedicare, urmează și o etapă nouă din viața mea – etapă pe care o deschid cu o promisiune față de mine și față de publicul meu: Promit să nu mai fac muzică pentru deadline-uri, promit să nu mai fac muzică pentru că trebuie să fac, ci doar pentru că simt și vreau! Dacă până acum am scos melodii la îndemnul echipei mele și pentru că “…era și cazul să mai scot ceva”, de acum voi lansa piese doar atunci când  voi simții asta. Având în vedere că îmi compun propriile melodii, nu  pot să fiu un soi de roboțel care scoate piesele pe bandă rulantă, trebuie  întâi să trăiesc ca să pot scrie și cântă despre ceva valoros. Așa încât, de acum încolo tot ceea ce veți asculta de la mine, să știți că sunt bucăți rupte din realitatea mea.

Pe partea de teatru, lucrurile stau diferit. Am scris un text dramatic anul acesta, cu care îmi voi face debutul în teatrul ca și dramaturg. Sunt foarte mândru de el, dar nu o să vă spun mai multe acum  – vă aștept pe 7 iunie de la ora 19 la Reactor  să vedeți spectacolul la care am lucrat împreună cu Loran Betty. Iar pentru mai multe informații legate de munca mea vă aștept pe pagina mea de Facebook, Instagram și YouTube. Iar în încheiere, vreau să vă mulțumesc pentru susținere, dedicare și iubire. Ne vedem curând, la teatru sau la concert.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.